caps: dezactivat …

căldura unui suflet străbate toate ungherele ființei în ciuda întunericului umed și-a vântului leneșă răceală. rămâne-n urmă soare …

cine sunt eu când părinții întreabăcum sunt și unde-i al meu rost?sunt spuma de-o clipă ivită pe-un valce se scufundă, mut și calm,în apele unui ocean.

fire de viață mestecate de vântse împletesc în jurul unui gândatrase de-un sunet născut din povesteaeternului dans al dragosteipentru vise.

oglinzi mângâiate de-un sărut sfios așteaptă-n priviri un semn de lumină încălzit în iubire și dor arzător și se măresc, înghițind cu mirare al clipei fior.

în fiecare clipă se sădesc în noi alintul gustului de viață, mirosul zâmbetelor și sunetul tăcerilor ce-adună cu răbdare și-n ritm nedefinit o lume nouă-n care diminețile sunt vise și ne șoptesc: suntem reale …

cuvintele vin, dar la plecare șușotesc printre firele proaspete de dor despre emoția întâlnirii cu verdele crud ce se visează turnesol pe o pagină nouă de dicționar. și totuși, e o pagină cu viață …

un gând al cărui tatuaj etern bate neobosit în ale minții ziduri harta prin care curg misterios minuni ce-așteaptă-n rugă împlinirea …

mirarea ceasului ce simte în alt timp, chiar în contratimp, secunda ce se vrea eternă. e un miraj, dar tot și-ar da tot timpul pe infinitul din secundă.

o noapte-a ascuns în ale sale neguri un freamăt ce cheamă, șoptit, atingerea vie a gândului că diminețile ne vor găsi pe valuri de catifea. în jur, un zid de mirare. poate fi? …

strop de-aș fi, sevă m-aș face să pot alerga pe drumul de lemn ce-n ram se preface și poartă cu el un fruct. ce dor, ce fior. fulg de nea, eram. și m-am topit …

vântul mă ceartă, luna nu vrea să mă vadă iar zorii întârzie și mă alintă cu-n întuneric rece în timp ce-al dimineții dor ține de cald. și chiar dacă azi a trecut deja, mâine va fi. aștept …

de vreau să număr pașii prin care sufletul își întărește fibra încremenit voi fi de timpul petrecut în căutarea infinitului care să-i cuprindă. aleg, însă, să merg …

eu când mai reușesc să fiu după ce-n toba timpului bat stropii ploii stoarse din norii fricilor neîmblânzite? poate că-n sunet este sensul. ascult …

auzind frigul cum își face cuibar prin vecinătăți, mă agăț de-o sfoară al cărei nod e-nconjurat pe-un cărbune căzut din vatra timpului. și mă tem să respir. totuși, suflu …